Punem pariu ca nu stiai istoria lamei de ras!
Faptul că omul antic se bărbierea este cert (probabil cu scoici sau pietre cu muchii ascuțite).
Bărbierii erau menționați în Antichitate, la fel ca și bărbieritul capetelor.
Dar abia în Evul Mediu a fost identificat un instrument specific ca fiind un aparat de ras. Dicționarul Oxford English Dictionary notează anul 1290 pentru prima utilizare a termenului.
În secolul al XVIII-lea, în Sheffield, Anglia, o industrie a briciului era înfloritoare, asociată cu produsele de tacâmuri.
Aparatul de ras conținea o lamă, care se curba ușor în spate și era mai groasă pe spate decât pe muchia tăioasă.
Aceasta era atașată la un mecanism pivotant pentru a o adăposti într-o husă de mâner atunci când nu era folosită. Ralph Waldo Emerson s-a aventurat la Sheffield în 1856 și, potrivit acestuia, „i s-a arătat procesul de fabricare a unui aparat de ras”.
Deși numeroși inventatori au încercat să conceapă modalități de a împiedica tăișul ascuțit al briciului să taie pielea, King Camp Gillette, un vânzător născut în Wisconsin, a fost cel care a perseverat în căutarea unui aparat de siguranță.
Dar a fost un drum lung de la primele eforturi ale lui Gillette, în 1895, până la comercializarea efectivă a dispozitivului său în 1903.
Problema nu era dată de aparatul de ras și de carcasa sa de protecție, care permitea expunerea doar a unei mici părți a lamei cu două tăișuri, reducând astfel probabilitatea de tăiere a pielii.
Mai degrabă, provocarea era de a crea o lamă de oțel care să fie foarte subțire, rezistentă, ieftină și sigură.
Cu toate acestea, primul an de comercializare a fost un eșec pentru Gillette, care a vândut doar 51 de aparate de ras, la 5 dolari fiecare, și 168 de lame.
Trei ani mai târziu, însă, vestea despre metoda de bărbierit fără sânge a lui Gillette se răspândise, iar aproximativ 300.000 de aparate de ras și de două ori mai multe lame fuseseră vândute.
Timp de două decenii, Gillette, făcându-și cinste cu numele său, a fost regele industriei aparatelor de ras.